Ministrul Sănătății a ieșit la rampă, săptămâna trecută, cu un ton sigur, sprijinit de fotografii cu farfurii aranjate ca-n revistele de bucate. Ne-a spus că mâncarea din spitalele publice este „ca la restaurant”. Broccoli, baby morcovi, piept de pui fraged, totul dietetic, frumos porționat. Dacă e să ne luăm după aceste postări, am crede că a avut loc, între timp, o revoluție culinară în spitalele din România. O fi așa? 

În lumea reală, domnule ministru, unde bolnavii chiar gustă mâncarea, nu din fotografii, ci din farfurii metalice sau din caserole subțiri de plastic, povestea e alta. Nu o spun doar pacienții, ci și asistentele, infirmierele, și chiar unii doctori care mai au curajul să vorbească. Mâncarea din spitale e fadă, uneori rece și adesea...imposibil de mâncat. În unele spitale din Oltenia, porțiile sunt mai degrabă un aperitiv decât o masă pentru un om care se luptă cu boala.

Și totuși, cum se poate ca ministrul să vadă baby morcovi, iar bolnavul să primească orez terciuit și o bucățică de carne opărită? Simplu! Fotografia reușită e făcută la Spitalul Clinic X, în ziua în care s-a anunțat vizita. O zi în care totul strălucește. Știm cu toții cum se procedează. 

Dar nu e vorba doar despre mâncare. Ci despre lipsa de respect față de bolnavi. Un bolnav are nevoie de hrană ca de medicament. Are nevoie de gust, de căldură, de un pic de grijă. Nu de baby morcovi ca să dea bine la cameră. Are nevoie de o supă caldă, de o tocană cu gust, de ceva care să nu-i facă recuperarea și mai grea. 

Nu de puține ori, am fost pacient sau aparținător. Și am realizat că sănătatea nu înseamnă doar medicamente și investigații, ci și demnitate. Și masa de prânz face parte din tratament, de exemplu. Cine a trecut prin spital știe că o ciorbă bună vindecă uneori mai mult decât o perfuzie, îmi spunea, vara trecută...o doamnă pe care am întâlnit-o în salonul unui spital public. Mi-a rămas asta în cap, iar acum văd pozele astea în mediul online. Și le compar cu ce am în cap...cu ciorba de anul trecut! 

Ministrul e bine intenționat, poate. Sau poate doar rupt de realitate. Asta se întâmplă când ajungi să crezi că niște planuri, niște grafice îți spun adevărul despre viață. În spitale, adevărul nu e în grafice. E în ochii bolnavilor care își lasă tacâmurile jos după prima înghițitură. Și mai e despre rudele care vin cu mâncare gătită, pentru că „altfel se moare de foame”.

Domnule ministru, România simplă...nu mănâncă baby morcovi sau broccoli. Nici nu cere. Cere doar decență, respect și o farfurie care să nu fie doar de decor. Cele prezentate deja...nu fac parte din România în care trăim noi. Chiar nu fac!